Noi și Zestrea Familiei: oare am putea să o păstrăm vie?

De aproape un an povestim aici pe blog despre cum a fost viața pentru bunicii și străbunicii din familie. Sunt povești pe care le-am cules de la părinți și cu smerenie încercăm să le punem pe hârtie și să le păstrăm în jurnalele de amintiri și, deh, vrem să ne facem această zestre și să o lăsăm mai departe copiilor. Și uneori zilele lungi de vară sunt chiar mai lungi când povestim despre noi. Așa că hai să vă mai zicem!

Bref - ca să ne fie bine tuturor, am creat aceste jurnale consistente pentru bunica și pentru bunicul, unde ei pot să scrie amintiri despre copilăria lor, cum era la școală, ce le plăcea să facă, cum se îmbrăcau, pot să lipsească fotografii, să ne scrie rețetele mâncărurilor cu gust-de-copilărie și, în general, pot să ne zică ce nu au avut ocazia să ne zică până acum pentru că nici noi nu am avut ocazia să-i întrebăm vreodată. Ce vrem să zicem de fapt e că am găsit soluția (poate cea mai bună!) să păstrăm aceste amintiri toată viața.

Norocul nostru este că-i avem pe părinți alături cu ce-și amintesc ei, lucru care ne bucură în timp ce ne dă de gândit, și le primim poveștile cu brațele deschise, le facem loc, le dăm timp să se așterne și liniște să se producă. Iar întrebările din jurnal sunt de mare ajutor, pentru că sunt asemeni semințelor din care iese rodul. Nu sunt puține, sunt presărate în aproape 250 de pagini de completat, dar dacă, așa multe cum sunt, am renunța la bucuria asta adusă de amintirile din familie, chiar că am fi pierduți. 

Credem că, noi ca familie, suntem datori să știm ce au trăit strămoșii noștri înaintea noastră și să păstrăm amintirile astea cât mai mult în noi. E bine să se întâmple asta mai des. Eventual, în fiecare zi.

Mai jos e una dintre pozele care are o poveste în sine. E dintr-o iarnă la colindat, după ce am completat mai bine de două ore în jurnal cu Mama Marie, care este bunica din partea mamei și trăiește încă în Șerbeni. 

În jurnale mereu e ceva de văzut, de citit, de scris și de povestit. Adevărul e că nouă chiar ne place să vorbim despre lucrurile care au avut loc în familie. Cum era la cules de zmeură în fiecare an pe vremea asta, cum am făcut un tatuaj din versurile unei poezii și din modelul unui costum popular, ce gătea mama bătrână primăvara, ce tombolă s-a făcut odată la noi în ‘77 . 

Și despre Mia. Și despre mama și frații ei. Și despre Buni și Mama Marie. Și despre Tata Uănu și Moșu' Eugen. Și despre străbunica din partea mamei. Și despre mici secrete.

Și da, punem pe blog de fiecare dată cu inima deschisă când mai aflăm câte ceva, căci ne place să împărțim din bucuria noastră, la fel cum ne place să ascultăm curioși, uimiți și mai ales cu emoție. Iubim amintirile de familie. Adică toate amintirile din familia noastră.

Poate e și acesta un fel de fi recunoscători și de a da mai departe, de a avea inima plină și de a ne încărca cu energie bună - aceeași care ne dă curajul să continuăm. Apropo, știați că acum avem și o reducere la jurnalele pentru bunica și pentru bunicul? Fie că le luați separat sau împreună, ba chiar și-un cadou mai special. 

Acum că v-am mai dat câte ceva din zestrea noastră, abia așteptăm să citim mai multe de la voi, de ce să zicem că nu. Iar pentru asta vă mulțumim! ❤️