Care e lucrul pe care l-ai realizat în viață cu care te mândrești?

Când am pus această întrebare, la noi pe pagină, nu știam că vom primi sute de comentarii. Mulți dintre oamenii care ne-au răspuns ne-au spus câte lucruri îi fac să se simtă mândri, zi de zi. Copiii, nepoții și datoria față de părinți sau bunici, toate sunt binecuvântările unei familii împlinite.

Ne uităm la fotografiile alb-negru cu părinții și părinții lor (bunicul din partea tatălui, în stânga, reuniune în familia din partea mamei, în dreapta) și ne aducem aminte de poveștile de viață pe care le-au trăit atunci când erau copii.

 

(Ne emoționează și ne pune pe gânduri fiecare moment din trecutul familiei care s-a întâmplat, cumva, de două ori: o dată în partea tatălui, o dată în partea mamei. Două perspective, două istorii diferite.)

Tata și sora lui au fost crescuți de Moșu’ Eugen și de Buni. Bunicul era un om sever, care a ajuns capul familiei la doar 15 ani. Până să se așeze la casa lui, a muncit cu ziua ca să aducă acasă pâine pentru frații și surorile lui mai mici.

Cu Buni s-a căsătorit după ce a împlinit 35 de ani și a crescut doi copii în timpuri complicate și gri. După plecarea lui la 55 de ani, din cauza unui cancer la stomac, Buni a locuit cu noi, cu mama, cu tata, cu mine și cu sora mea. A fost înțelegătoare, bună, înțeleaptă și a avut grijă de noi de când ne-am născut.

Pe de altă parte, mama vine dintr-o familie cu patru frați. Mama Marie și Tata Uănu s-au îngrijit de ei așa cum se făcea atunci. De multe ori, în copilăria mamei, erau câte opt la masă, zeama se făcea din carne când aveau și când nu aveau ciorba se umplea numai cu legume, dacă aveau de ales între a lucra pe câmp și a sta la televizor alegeau munca câmpului, iar vara mergeau la stână, la munte, unde bunicul era cu oile, de primăvară până toamna.

Și dacă tot am plonjat în amintirile noastre de familie și de-ai casei împreună, e un moment bun să vă zicem că jurnalele de amintiri sunt încă la reducere. Le puteți comanda de la noi de pe site, știți voi, mai ales dacă pe vreunul din bunici îl aniversați luna aceasta, când este prăznuită și cea mai mare sărbătoare a verii.

Jurnalul de amintiri „Bunico, povestește-mi despre tine”

„Care este lucrul pe care l-am realizat în viață și cu care mă mândresc” este exact ceea ce sperăm să auzim de la oricare dintre voi: viața de familie, conectarea, bunătatea, grija unul față de celălalt. Și treaba e că unde e familia, acolo e și casa sau, cum zicea chiar Lev Tolstoi, fericit e cel care este fericit acasă.

 

(Adevărul e că nu avem la îndemână decât comentariile voastre, din care am citit, timp de două ore, până la ultimul, și a rezultat o foarte mică parte din ce vedeți mai jos).

Și, da, ne place că primim multe răspunsuri la fiecare întrebare din asta, căci noi credem că acesta este miezul care ne place cel mai mult din zestrea familiei: emoții mari, mici confesiuni și inima deschisă.

Vă dorim, de fiecare dată când auziți această întrebare, să vă amintiți că ceea ce vă face să vă simțiți mândri depinde numai de voi.