Acum mai bine de 30 de ani, nu știam despre Halloween, însă, știam că odată pe an, să fie pe la strânsul recoltei, când nu era nici cald afară, dar parcă îmi îngheța nasul pe seară, mergeam la bunici. Îmi amintesc cum bunicul obișnuia să sculpteze dovleci tuturor nepoților, bunica ne făcea plăcintă, iar noi, aprindeam lumini din candele în interiorul bostanilor și îi priveam până la miezul nopții. Așa eram noi, nepoții dragi ai bunicilor!
